space
Scolioza idiopatica este o afectiune tot mai des intalnita in randul copiilor si adolescentilor din Romania, iar acest lucru este un motiv de ingrijorare in randul parintilor. Desi exita multe studii si documentatie pe acest subiect, in continuare exista nelamuriri cu privire la ce este aceasta afectiune, cum se trateaza si care sunt semnele pe care un parinte trebuie sa le urmareasca sau sa le identifice din timp.
blank
De ce trebuie să avem grijă la impactul efortului fizic asupra sistemelor cardio-vascular si respirator? Respirația este una dintre funcțiile vitale ale organismului nostru și este un proces necesar pentru menținerea sănătății. Acest proces se ocupă cu introducerea oxigenului în organism și eliminarea dioxidului de carbon.
Maria P., 63 ani
Maria este una dintre cele 6000 de femei diagnosticate anual cu cancer de san. Pentru ea, lupta cu boala a fost dura, dar a iesit invingatoare. O mare parte din reusita, spunea aceasta, i se datoreaza si perioadei de recuperare medicala dupa boala, cand fizioterapeutul a reprezentat suportul fizic si moral de care avea nevoie pentru a traversa mai usor aceasta perioada dificila. Va invitam sa cititi in continuare un interviu alaturi de Maria P., pacienta a centrului Terapie pentru Miscare, despre cancerul de san, lupta cu boala si rolul drenajului limfatic in recuperarea postmastectomie.
„A fost socant, totul s-a intamplat in doar doua zile”
Asa cum se intampla in majoritatea cazurilor, in luna martie a anului 2014, am remarcat doi noduli la sanul stang in timp ce imi faceam baie. A doua zi m-am dus la medic pentru a vedea despre ce este vorba, iar acesta mi-a recomandat sa fac o ecografie mamara. Rezultatul l-a alarmat pe domnul doctor, motiv pentru care m-a trimis la I.C. Fundeni pentru investigatii suplimentare.
La Fundeni mi s-a recomandat sa fac o biopsie, care avea sa imi confirme temerile. Nodulii erau maligni. A fost socant pentru mine, totul s-a intamplat in doar doua zile. Daca ieri nu stiam despre cancerul de san, a doua zi eram deja diagnosticata, iar intr-o saptamana incepusem deja chimioterapia. Mi s-au recomandat 12 sedinte, cate una in fiecare saptamana, insa pe la jumatatea tramentului, am plecat in Germania, la Institutul de Boli ale Sanului din Heidelberg pentru a beneficia de a doua opinie medicala. Acolo am repetat investigatiile medicale, iar medicii au confirmat tratamentul primit in Romania, insa mi-au recomandat sa fac o doza mai mica de citostatice in fiecare zi. Asa se face ca am inceput chimioterapia in martie si am terminat-o abia in septembrie, insa, cel putin, nu am avut stari de rau sau de greata, suportand foarte bine tratamentul.
„Sunt unul dintre cazurile fericite, care a reusit prin drenaj limftic sa previna limfedemul”
Dupa terminarea tratamentului cu citostatice, mi s-a recomandat, la cateva saptamani, sa fac operatia de mastectomie. Chiar daca era a doua interventie chirurgicala din viata mea, prima fiind cea de cezariana, la nasterea fetitei mele, a fost totul in regula si am trecut cu bine peste aceasta experienta. Nu am trait nicio drama legata de pierderea sanului, insa asta se datoreaza si echipei de specialisti cu care aveam sa lucrez.
Dupa operatie, am facut si radioterapie, iar la scurt timp dupa aceea, unul dintre chirurgii care au asistat la operatia mea, mi-a recomandat sa merg la fizioterapeutul Bogdan Goga, la centrul Terapie pentru Miscare. Mi-a explicat ca dupa mastectomie, in special din cauza faptului ca mi-au fost scosi ganglionii limfatici, este posibil sa dezvolt limfedemul bratului. Am avut deplina incredere in recomandarea medicului, chiar daca pe moment nu am inteles despre ce risc este vorba. Asa se face ca l-am cunoscut pe Bogdan Goga, care pentru mine a reprezentat un real suport in perioada de recuperare dupa cancerul de san. Am inceput sedintele de drenaj limfatic dupa ce acesta mi-a explicat faptul ca, ganglionii limfatici joaca rolul unor statii prin care trece limfa in circulatia sa prin organism si ca, din moment ce au fost scosi, exista riscul ca aceasta sa se blocheze intr-un anumit punct, motiv pentru care este necesar sa fie drenata catre ceilalti gangloni limfatici ramasi.
Eu sunt unul dintre cazurile fericite, care m-am prezentat din timp la fizioterapeut, si am prevenit aparitia limfedemului.
Am simtit un disconfort si, probabil, daca nu m-as fi dus imediat dupa operatie la fizioterapeut, as fi dezvoltat limfedemul la nivelul bratului. De fapt, cred ca cel mai corect ar fi sa spun ca am reusit sa tin afectiunea sub control. De fiecare data cand aveam o pauza relativa de la drenajul limfatic, simteam limfa acumulandu-se. Cunosc numeroase doamne care au bratul extrem de umflat din cauza ca nu au mers la timp, la fizioterapeut. Tocmai de aceea, mi-as dori, ca prin acest interviu, tot mai multe doamne sa afle despre beneficiile drenajului limfatic dupa mastectomie si sa mearga imediat dupa operatie la fizioterapeut.
“Drenajul limfatic si intalnirile cu fizioterapeutul m-au vindecat in proportie de 80%”
Drenajul limfatic este o manevra fizica, concreta, prin care fizioterapeutul directioneaza limfa catre ganglionii aflati in zona axilara. Pacientul poate simti cum limfa este drenata prin organism si poate vedea imediat beneficiile. Bratul se simte mai putin tensionat, iar mobilitatea acestuia se imbunatateste. Drenajul limfatic in cazul nostru, al pacientelor cu mastectomie, este un tratament pe termen lung, care ne ajuta sa tinem afectiunea sub control. Eu vin deja de 3 ani la Bogdan Goga, acum ceva mai rar ce-i drept, cam o data pe saptamana. Insa pentru mine face parte din rutina si din stilul meu de viata.
Drenajul limfatic ma ajuta sa tin lucrurile sub control, iar intalnirile cu Bogdan au fost si sunt extrem de benefice si pentru starea mea psihica. Bogdan este o persoana empatica, care isi face cu multa responsabilitate treaba, are de fiecare data o vorba buna pentru toata lumea si, in timp, pot spune ca am ajuns sa avem o relatie de prietenie frumoasa. Este un adevarat profesionist, care te face sa te simti confortabil si in largul tau, chiar daca drenajul limfatic este o procedura ce presupune o expunere destul de mare.
Pot spune ca drenajul limfatic si intalnirile cu fizioterapeutul m-au vindecat in proportie de 80%. Bogdan este genul de specialist care stie despre fiecare pacient cate ceva, iar prin felul lui de a fi, extrem de energic si pozitiv, reuseste sa te faca sa te detasezi de toate problemele cu care ai venit la sedinta de recuperare. Practic, te ajuta sa te si relaxezi, iti da increderea ca esti pe maini bune, iar asta nu poate sa fie decat extrem de benefic pentru fizicul si psihicul omului. Merg la terapie, de fiecare data, cu drag.
Le recomand sa fie curajoase si sa lupte, sa aiba incredere in sfatul medicului si sa mearga la drenaj limfatic imediat dupa operatie pentru a preveni aparitia limfedemului. Fiecare persoana va avea insa propriul mod in care gestioneaza lupta cu boala. Eu fac parte din categoria oamenilor optimisti, care au depasit cu bine boala, insa un aport important si cu totul deosebit l-a avut si fizioterapeutul Bogdan Goga, caruia ii multumesc si pe care il voi recomanda cu drag oricui. Cu siguranta, viata mea ar fi fost altfel daca nu il intalneam pe Bogdan Goga si nu faceam drenaj limfatic.
Interviu realizat in colaborare cu Bogdan Goga, 
fizioterapeut in cadrul centrului Terapie pentru Miscare
IASTM (Instrument Assisted Soft Tissue Mobilization) este o forma de terapie manuala, ce utilizeaza un instrument special cu scopul de a localiza si trata in mod eficient deficientele biomecanice ale corpului. Este o tehnica non-invaziva, ce trebuie aplicata de catre un fizioterapeut specializat, capabil sa identifice si sa trateze zonele cu fibroza, inflamatie cronica sau degenerare. Desi sedinta de IASTM dureaza aproximativ 10 minute, in functie de zona lucrata si afectiunea tratata, aceasta este extrem de eficienta intrucat ajuta la crestea performantei tratamentului.
Instrumentul utilizat capata forma unei lame a carei margini sunt prelucrate, avand un design ergonomic. Cu ajutorul sau, fizioterapeutul identifica restrictiile de ordin tisular si poate aplica o presiune corespunzatoare asupra lor, intr-o anumita directie, astfel incat sa obtina o remodelare a tesuturilor moi afectate. Practic, prin aceste manevre este grabita vindecarea deoarece este stimulata resorbtia fibrozei sau a tesutului cicatricial. Astfel, anumite adeziuni ale tesutului moale dezvoltate ca urmare a unor interventii chirurgicale, a imobilizarii prelungite sau a tensiunii constante asupra unei zone, sunt descompuse, ceea ce asigura o recuperare functionala completa.
IASTM ajuta la reducerea cicatricilor la nivel tisular si la proliferarea fibroblastoamelor crescute, imbunatateste circulatia sangvina si amplitudinile de miscare, creste forta si rezistenta musculara si diminueaza durerea pe care o resimte pacientul.
IASTM este indicata pacientilor cu limitari ale miscarii sau dureri la mobilizare, persoanelor care au deficiente motorii sau afectiuni musculare. Mai exact, este vorba despre persoanele diagnosticate cu sindromul de tunel carpian, fascita plantara, lombalgii, tendinita, puncte trigger, displazii, Sindromul DeQuervain, Bursita non-acuta, inflamatii cronice ale articulatiilor, RSD (distrofie simpatica reflexa), dar si persoanelor care au suferit diverse interventii chirurgicale si au cicatrici post-chirurgicale, dezechilibre musculo-scheletale, entorse, luxatii, intinderi, rupturi musculare sau ligamentare, dureri acute la nivelul articulatiei gleznei sau cicatrici post-traumatice.
Da, se recomanda evitarea tesuturilor sensibile si a zonelor cu proeminenta osoasa, precum si a zonelor bogat vascularizate. De asemenea, este exclusa utilizarea terapiei in cazul ranilor deschise, a afectiunilor dermatologice sau in cazul TVM (traumatisme vertebro-medulare), precum si in cazul implanturilor active (stimulator cardiac, defibrillator intern etc.)
Interviu realizat in colaborare cu George Ruta,
fizioterapeut in cadrul centrului Terapie pentru Miscare 
Dupa cum bine stiti, inainte de inceperea unui antrenament la sala, este important sa ne incalzim musculatura, in special pe cea pe care urmeaza sa o lucram. Daca lucram partea de sus, incalzirea se va face in special in zona bratelor, prin mobilizarea acestora in toate amplitudinile de miscare si pe toate planurile. Trebuie sa incalzim foarte bine umerii, spatele si zona cervicala. Daca lucram partea inferioara, trebuie sa antrenam foarte bine muschii picioarelor si articulatiile sale. Incalzirea inainte de antrenament pregateste musculatura si articulatiile pentru efort si trebuie sa intre in rutina fiecarei persoane care merge la sala.
Daca organismul nu este pregatit de inceperea antrenamentului, putem sa ne accidentam, putem sa provocam rupturi ligamentare si intinderi musculare, toate acestea fiind foarte dureroase si uneori traumatizante. Unele persoane intrerup pentru o perioada antrenamentul, pe cand altele renunta la exercitiile care cred ca le-au facut rau.
Ne antrenam inca de prima data prea mult si cu greutati prea mari. Este prima, dar si cea mai frecventa greseala a incepatorilor. La inceput trebuie sa lucram cu greutati mai mici deoarece organismul nostru, nefiind obisnuit cu efortul fizic, s-ar putea sa resimta foarte intens acest antrenament si sa ne trezim cu o febra musculara crunta a doua zi. De aceea, foarte important este rolul unui instructor pentru inceput, care sa ne explice ce trebuie sa facem si de ce este bine sa facem in acel fel. In plus, lucrand la inceput cu greutati mici, sansele de executie corecta a exercitiilor sunt mult mai mari decat daca am lucra cu greutati mari, care ne pun in dificultate. Este foarte important ca in primul rand sa invatam sa executam corect exercitiile si, pe parcurs, putem mari si greutatea. Insa totul trebuie realizat treptat.
Executia miscarilor. Atunci cand ne aplecam dupa o greutate pentru a ne antrena sau pentru a o lua si a o pune pe bara, trebuie sa fim atenti cum facem acest lucru. Pentru a nu face mai mult rau decat bine, trebuie sa ne aplecam prin flexia genunchiului. Este gresit sa ne aplecam din spate deoarece acest lucru poate provoca dureri la nivel lombar.
Variatia insuficienta a exercitiilor. De regula, femeile antreneaza in mod special partea inferioara, pe cand barbatii, partea superioara. Insa ambele zone trebuie antrenate in egala masura prin alternarea exercitiilor. De regula, barbatii fac 2-3 antrenamente pentru partea superioara intr-o saptamana, executand treptat exercitii pentru toate grupele musculare, dar un singur antrenament pentru partea inferioara. Ori acest lucru nu este corect. Antrenamenul ar trebui structurat la fel ca si in partea superioara, pe grupe musculare. In caz contrar se poate ajunge la o disproportionalitate intre partea superioara si partea inferioara, ce se traduce printr-un aspect inestetic, ce trebuie evitat sau corectat prin echilibrarea antrenamentelor.
Genuflexiunile cu bara deasupra capului exercita o presiune foarte mare la nivel lombar si pot aparea durerile de spate. Daca vorbim de greutati mari, tot in cadrul acestui exercitiu pot sa apara dureri si la nivelul genunchilor. De asemenea, facand multe exercitii pentru piept si spate, zona externa a bratelor este neglijata, motiv pentru care pot aparea dureri la nivelul umarului din cauza dezechilibrelor musculare. Aceeasi problema o regasim si in cazul picioarelor, unde nu se lucreaza deloc muschii aductori, adica partea interna a membrelor inferioare. Este foarte important, pentru a nu crea dezechilibre in organism, sa antrenam si muschii mici, care au si ei rolul lor.
Hidratarea este foarte importanta in timpul antrenamentului in primul rand deoarece efortul fizic ne face sa eliminam apa prin transpiratie si atunci e bine sa o substituim si sa ramanem hidratati. De asemenea, hidratarea ne ajuta sa ne mentinem articulatiile elastice, iar acest lucru este benefic pentru organism in timpul antrenamentelor.
Dupa ce terminam antrenamentul, este important sa facem stretching, in special in zonele pe care le-am antrenat. Trebuie sa stam intr-o postura in care muschii sunt intinsi la maxim si sa o mentinem, astfel incat acestia sa revina la elasticitatea lor de dinainte. Ca sa intelegeti mai bine, in timpul antrenamentului, muschii capata un anumit tonus. Datorita efortului fizic, vascularizatia este intensificata, sangele pompeaza in muschi, iar muschii se bombeaza, capatand acea forma placuta ochiului, dar deloc fiziologica. De aceea, stretchingul este foarte important pentru a intinde muschii, a-i scoate din zona de tonus, si a-i aduce din nou la starea lor fiziologica, care este si cea sanatoasa.
Interviu realizat in colaborare cu Bogdan Goga,
fizioterapeut in cadrul centrului Terapie pentru Miscare
Scoli SCHOOL este un proiect derulat de centrul Terapie pentru Miscare, pe care il coordonez, in scolile din Bucuresti, cu scopul de a contribui la informarea elevilor si parintilor cu privire la factorii favorizanti pentru aparitia deficientelor posturale, precum si in vederea identificarii timpurii a scoliozei prin realizarea unei evaluari posturale. Practic, eu si colegii mei de la Terapie pentru Miscare ne-am propus sa mergem in scolile din Bucuresti pentru a sustine o prezentare legata de pozitia corecta in banca si purtarea corecta a ghiozdanului, urmata de realizarea unei scurte evaluari posturale.
Ideea Scoli SCHOOL mi-a venit din experienta pe care o am cu pacientii de la cabinet. De-a lungul timpului, am observat ca tot mai multi parinti se prezinta la centru, avand copii diagnosticati cu scolioza, intr-un stadiu destul de avansat. Desi astazi tehnicile de tratare a scoliozei au avansat foarte mult, terapia dupa principiile Schroth fiind de referinta in acest sens, sansele de recuperare eficienta scad odata cu gradul de avansare al scoliozei si varsta pacientului. Tocmai de aceea, m-am gandit ca o identificare timpurie a scoliozei, inca de pe bancile scolii, ar putea contribui la o atitudine preventiva, precum si la rezultate terapeutice mult mai bune. Acesta este si motivul pentru care vizam elevii claselor a VI-a si a VII-a, deci copii de 12 – 13 ani, aflati in adolescenta timpurie, De regula, scolioza se agraveaza odata cu adolescenta mijlocie (13 – 16 ani). De asemenea, am avut in vedere si contextul social si multitudinea de factori externi care pot contribui la dezvoltarea unor deficiente posturale. Elevii petrec din ce in ce mai mult timp pe scaun, in banci – la scoala sau la birou – acasa, in fata calculatorului, a televizorului sau a tabletei, ghiozdanele sunt din ce in ce mai grele si tot mai prost concepute in raport cu fiziologia organismului, iar timpul dedicat activitatii fizice a scazut dramatic. Toti acesti factori contribuie la dezvoltarea unor atitudini cifotice, lordotice sau scoliotice la copii si la afectiuni grave in viata de adult: hernie de disc, hernie cervicala, lombalgie sau text neck. Astfel, prevenirea unor astfel de situatii sau identificarea timpurie a acestor probleme contribuie la imbunatatirea calitatii vietii adolescentilor, dar si a viitorilor adulti.
Nu este obligatorie, dar este recomandata si reprezinta un minimum de efort pe care il pot face, pentru inceput, pentru copiii lor, astfel incat sa ii ajute sa aiba o dezvoltare armonioasa, fara probleme posturale si alte complicatii. Spre deosebire de cei mici, parintii constientizeaza mai bine importanta unei posturi corecte si odata ce afla care ar trebui sa fie aceasta, isi pot atentiona copiii sa stea corect. De asemenea, daca identificam probleme de postura in timpul evaluarii, este de datoria lor, ca parinti, sa ia atitudine in astfel de situatii. Asadar, incurajam parintii, in limita timpului disponibil, sa participe la sesiunile de informare pe care le organizam in scoli.
Am beneficiat de intreaga cooperare a cadrelor didactice in acest proiect. Ne-au primit cu bratele deschise si ne-au ajutat cu tot ceea ce a fost nevoie pentru organizarea activitatii. Mai mult decat atat, am fost surprinsi sa primim numeroase solicitari din partea dirigintilor de la clasele a VI-a si a VII-a. Daca pentru inceput ne-am dorit sa facem un episod pilot, urmand sa continuam activitatea din toamna, la inceperea noului an scolar, ulterior ne-am dat seama ca solicitarea este mult mai mare si am incercat sa integram cat mai multe sesiuni in programul nostru, destul de aglomerat in aceasta perioada. Astfel, intr-o prima etapa, am mers la elevii a 5 clase de a VI-a si a VII-a din cadrul Scolii Gimanziale Nr. 79 din Bucuresti, cu care am incheiat un parteneriat, iar din toamna alte 5 clase ale aceleiasi scoli si-au manifestat dorinta de a asista la prezentare.
Da, sigur. In urma promovarii actiunii din Scoala Nr. 79, am primit solicitari si de la alte scoli din Bucuresti. Urmeaza sa stabilim detaliile si din toamna sa revenim in forta cu proiectul Scoli SCHOOL. Din punctul meu de vedere, este un proiect care ar trebui derulat in toate scolile din Romania deoarece obtinerea unei informatii valoroase la momentul potrivit si realizarea unei evaluari posturale la o varsta cat mai frageda, pot sa scuteasca copiii si parintii de numeroase probleme. Pe aceasta cale doresc sa solicit si sprijinul factorilor de decizie din domeniu pentru implementarea acestui proiect, astfel incat sa putem acoperi o arie cat mai mare a scolilor si un numar de copii cat mai crescut.
Da si asta deoarece scolioza este pentru mine una dintre patologiile de mare interes. De altfel, sunt in plin proces de redactare a tezei de doctorat pe acest subiect si sunt preocupat continuu de imbogatirea cunostintelor si a experientei cu privire la scolioza idiopatica (de cauza necunoscuta). Alte activitati pe care le-am desfasurat in acest sens au fost participarea, alaturi de echipa mea, in calitate de partener la prima editie a taberei de scolioza, Scoli Camp, organizata de OrtoProfil Romania, unde am realizat impreuna cu copiii inscrisi diverse exercitii intensive si activitati interactive de miscare in corset (gimnastica ritmica, inot, baschet, dans). De asemenea, la inceputul anului trecut, am inaugurat la centrul Terapie pentru Miscare, Scoli ROOM, o camera special dedicata copiilor si adolescentilor cu scolioza, unde eu si colegii mei efectuam terapia dupa principiile Schroth, o tehnica moderna de abordare a scoliozei, ce presupune realizarea de exercitii de respiratie tridimensionala, combinate cu exercitii de postura. Dorim sa ne pozitionam pe piata de fizioterapie din Romania ca profesionisti aflati in continua perfectionare pentru a oferi cele mai bune servicii pentru pacientii cu scolioza din Romania si nu numai.
Interviu realizat in colaborare cu Catalin Roman,
fizioterapeut in cadrul centrului Terapie pentru Miscare 
Terapia Schroth a fost inventata de Katharina Schroth, o pacienta care suferea la randul sau de scolioza si care a constatat ca terapiile pe care le facea la vremea aceea nu erau atat de eficiente pe cat si-ar fi dorit. Ideea terapiei Schroth a venit dupa ce aceasta a urmarit o minge de cauciuc pe jumatate dezumflata. Apasand pe acea minge a constatat ca intr-o parte se umfla si in cealalta parte se dezumfla, ceea ce a condus la ideea de baza a terapiei Schroth: respiratia tridimensionala. Astfel, coordonarea respiratiei intr-o anumita parte a cutiei toracice are ca efect derotarea coloanei vertebrale si, in final, diminuarea gibusului („varful” curburii scoliotice). Practic, aceste exercitii de respiratie au fost o inovatie adusa terapiilor traditionale, eficientizand astfel tratamentul scoliozei, cu rezultate vizibile in ameliorarea afectiunii. In prezent, terapia dupa principiile Schroth este considerata una dintre cele mai eficiente metode de tratare a scoliozei la copii si adolescenti.
Terapia Schroth trebuie sa inceapa de la primele semne ale unei posturi scoliotice. Spre exemplu, daca fiul/fiica dvs. are un umar mai sus si unul mai jos sau daca soldul este inclinat intr-o parte, atunci trebuie sa mergeti cu ace(a)sta la un fizioterapeut pentru o evaluare posturala, urmata de inceperea terapiei. Din pacate insa, putini parinti isi aduc din timp copiii la control. Majoritatea vin cu cei mici cand acestia au scolioza cu un grad destul de avansat.
Acest aspect depinde atat de varsta pacientului, cat si de gradul scoliozei. Daca nu s-a ajuns la maturitatea osoasa (16 – 18 ani), pacientul trebuie sa faca cel putin 6 luni de terapie pentru rezultate vizibile. In primele saptamani, acesta ar trebui sa vina la terapie in fiecare zi pentru a invata sa execute corect exercitiile. De asemenea, in aceasta perioada trebuie sa lucreze in fiecare zi acasa, cel putin o sedinta de o ora, alcatuita din 4 – 5 exercitii, a cate 10 – 15 minute fiecare. Dupa ce a invatat exercitiile foarte bine, pacientul se va prezenta la cabinet pentru terapie de 1 – 2 ori/ saptamana.
Terapia dupa principiile Schroth este recomandata si in maladia Schuerman, in cazul problemelor posturale (hiperlordoza, cifoza), dar si pentru durerile de coloana vertebrala care nu au o cauza cunoscuta.
Terapia dupa principiile Schroth nu este indicata in cazul copiilor foarte mici deoarece pentru executarea corecta a exercitiilor este nevoie de responsabilitatea si cooperarea pacientului. De asemenea, nu se recomanda terapia in cazul pacientilor diagnosticati cu osteoporoza, pareza spastica sau cardiopatie decompensata.
Copiii pot face terapia dupa principiile Schroth incepand cu varsta de 10. Sigur, este recomandata si adultilor, cu mentiunea ca in cazul acestora efectele se vor vedea intr-un termen mult mai lung decat in cazul copiilor.
Fiecare copil, in perioada de crestere, trebuie monitorizat cu atentie, in special cand vine vorba despre coloana vertebrala care este supusa unor stimuli ce ii pot afecta dezvoltarea armonioasa. De aceea, este indicat ca parintii sa ii aduca pe cei mici la un control la un specialist intre 8 – 10 ani. Fizioterapeutul va face o evaluare posturala si, in functie de aceasta, va recomanda un plan de recuperare chiar si in scop profilactic. Dupa cum stiti, este mult mai usor sa prevenim decat sa tratam.
Da, chiar si in cazurile foarte grave de scolioza, cu valoarea unghiului Cobb de peste 40 de grade, deci in cazul pacientilor cu indicatie de operatie, se recomanda cateva luni de terapie dupa principiile Schroth, inainte de interventia chirurgicala. Acest lucru poate contribui la ameliorarea scoliozei, precum si la o recuperare postoperatorie mai usoara.
Interviu realizat in colaborare cu Laurentiu Mihaescu, 
fizioterapeut in cadrul centrului Terapie pentru Miscare
Gonartroza sau artroza genunchiului este reprezentata de distrugerea progresiva a cartilajului articular prezent pe extremitatile osoase articulare.
Cartilajul este un strat neted, ferm si elastic care acopera partile opuse ale oaselor si asigura astfel miscarea cu usurinta si fara frecare. In momentul in care acest cartilaj se deterioreaza din cauza uzurii, apare afectiunea denumita gonartroza.
Exista mai multi factori care pot duce la aparitia gonartrozei, precum: predispozitia genetica, imbatranirea, obezitatea, lipsa de miscare, ridicarea de greutati, traumatismele (entorse, rupturi de ligamente, luxatii), lucrul cu obiecte care vibreaza, tulburari metabolice (diabet/hipertiroidism), lipsa vitaminelor C si D, calciu.
Principalul simptom al gonartrozei este durerea, care in fazele incipiente apare doar la miscare, disparand la repaus, iar in faza avansata este permanenta, inclusiv noaptea. Durerea poate fi mai accentuata dimineata sau dupa o perioada de inactivitate. La inceput, durerea poate sa apara doar dimineata cand ne dam jos din pat, fiind o durere moderata care raspunde la tratamente cu antiinflamatoare si analgezice.
In stadiile avansate, poate sa se agraveze la schimbarile de temperatura, genunchiul devenind rigid si umflat si cu mobilitate scazuta la indoire si indreptare. Totodata, pot sa apara schiopatatul si trosnitul la miscarile de indoire si indreptare.
La primele manifestari, gonartroza se trateaza prin metode nechirurgicale astfel:
In stadiile avansate, atunci cand durerea nu mai poate fi controlata prin metodele nechirurgicale de tratament, se apeleaza la interventia chirurgicala.
Intrucat cartilajul nu se mai poate reface, gonartroza nu poate fi vindecata. Se poate insa incetini degradarea cartilajului prin aplicarea procedurilor de fizioterapie inca din stadiile incipiente.
Interviu realizat in colaborare cu Razvan Bogateanu, 
fizioterapeut in cadrul centrului Terapie pentru Miscare
Coxartroza, denumita si artroza soldului este o afectiune degenerativa (de imbatranire prematura) si apare atunci cand cartilajul articular se degenereaza pana in punctul final, in care oasele vin in contact direct (os pe os), determinand aparitia durerii, o “intepenire” a soldului, dar si scaderea functionabilitatii la nivelul acestei articulatii.
Daca in faza incipienta tratamentul va fi unul conservator, constand in fizioterapie si tratament medicamentos, se poate ajunge ca, in stadiu avansat, intervenia chirurgicala sa fie singura solutie eficienta, ce va consta in inlocuirea articulatiei cu o proteza partiala sau totala de sold.
In faza incipienta, veti resimti un disconfort la anumite miscari sau amplitudini ale miscarilor soldului, ori rigiditate la nivelul articulatiei. Durerea se va accentua la efort si se va ameliora la repaos. Pe masura ce coxartroza progreseaza, durerile vor deveni permanente, iar procesele inflamatorii de la nivelul articulatiei soldului se vor inmulti si vor aprea din ce in ce mai des .
In faza avansata, cartilajul va disparea si se va ajunge la blocarea articulatiei. Astfel, durerile se vor accentua la mers, vor deveni permanente si destul de greu de suportat, fiind apoi urmate de incapacitate de miscare a membrului inferior, in special a coapsei. In fazele avansate, mersul va avea de suferit si va capata un aspect specific, cu soldul in rotatie externa si usor flectat.
Pentru diagnosticarea coxartrozei trebuie sa va prezentati la un medic ortoped, unde vi se va face o radiografie a bazinului si a soldului afectat. De asemenea, medicul va realiza o evaluare clinica completa, incluzand teste precum sprijinul pe un singur picior, miscari de flexie, extensie, aductie, abductie etc.
In faza incipienta, cea mai buna solutie este miscarea, realizata fie prin plimbare, mersul pe bicicleta, pe banda, activitati realizate numai dupa ce pacientul a urmat un program complet de fizioterapie, prin care vom urmari diminuarea considerabila a durerii, cresterea stabilitatii si mobilitatii soldului, repartizarea greutatii pe ambele membre egal – sau intrun procent cat mai aproape de egal (pentru a preveni aparitia coxartrozei si la celalalt membru inferior) si reeducarea mersului.
Exercitiile de kinetoterapie vor include tonifierea musculara pentru abductori, rotatori, flexorii si extensorii soldului, corectarea pozitiei bazinului si mentinerea corecta a pozitiei coloanei lombare.
De asemenea, se pot face exercitii si manevre de decongestionare a articulatiei prin decoaptari pentru a permite lichidului sinovial sa patrunda in toata articulatia si sa o lubrifieze. Fiind o afectiune degenerativa, obiectivul principal este stoparea pe cat mai mult timp posibil a evolutiei.
In functie de stadiul coxartrozei, frecventa sedintelor de recuperare medicala variaza. Pentru o forma usoara, spre exemplu, va fi necesar un minimum de 10 sedinte repetate la o perioada de 2-3 luni.
La inceput, recomand un program cu sedinte de fizioterapie cat mai frecvente, de cel putin trei – patru ori pe saptamana, dupa scaderea considerabila a durerii intrandu-se intr-o faza in care frecventa poate sa scada cu conditia ca pacientul sa realizeze zilnic acasa un program de kinetoterapie recomandat de catre fizioterapeut.
O sedinta de fizioterapie dureaza in mod normal 50 – 60 de minute, dar, in functie de varsta si de alte patologii asociate ale pacientului (exemplu: patologii cardiac, alte forme de artroze), sedinta poate dura si mai mult, pana la 120 de minute.
Interviu realizat in colaborare cu Laurentiu Mihaescu,
fizioterapeut in cadrul centrului Terapie pentru Miscare
Osteopatia este stiinta in cadrul careia sunt utilizate tehnici manuale de stimulare a sistemului musculoscheletal si visceral, cu scopul de a activa mecanismele neuromusculare, neurovasculare şi neuroendocrine astfel incât corpul sa isi recapete din nou fiziologia normala. In functie de sportul practicat, dar si de constitutia fiecarei persoane, osteopatia poate avea un rol important in evaluarea sportivilor, precum si in prevenirea si tratarea diverselor afectiuni ce pot aparea ca urmare a practicarii unui sport de performanta.
Pacientul care se va prezenta in cabinetul nostru de fizioterapie, va beneficia de o evaluare complexa, in cadrul careia, pe langa problema specificata de acesta, vom cauta si alte surse de producere a leziunilor, precum si zone musculare cu risc de a fi afectate pe viitor. Astfel, in urma anumitor teste, se va identifica principala cauza de producere a afectiunii si vom lucra pentru remedierea consecintelor produse de aceasta. Pentru inceput, fizioterapeutul va face o anamneza a pacientului si va analiza postura acestuia, fiind atent la pozitia capului, a bazinului si a talpilor picioarelor. De asemenea, se va observa tonusul muscular si in functie de constitutia pacientului isi va da seama de lantul muscular cu probleme.
Dupa identificarea problemei, tehnicile de osteopatie variaza in functie de constitutia pacientului si gravitatea leziunii. Simtul tactil joaca un rol extrem de important in osteopatie. Fizioterapeutul trebuie sa vada si sa simta reactia organismului la anumite tehnici manuale aplicate. De altfel, pentru a practica osteopatia, unii fizioterapeuti au un talent innascut, iar altii studiaza si muncesc foarte mult pentru a capata abilitatile necesare.
Prin osteopatie, spre exemplu, poti preveni o entorsa. Pe fondul analizei istoricului medical si a anamnezei, putem identifica zonele cu probleme, tensionate, si sa le tratam, astfel incât sa prevenim aparitia unor consecinte nefavorabile pentru pacient. Spre exemplu, putem observa din modul in care calca daca sportivul este predispus la entorse. Daca acesta calca mai mult spre exterior, este foarte probabil ca, la un moment dat, sa calce strâmb si sa isi luxeze glezna. Si atunci vom lucra in sensul corectarii pozitiei in care calca cu laba piciorului. De asemenea, la nivelul genunchiului, un lant muscular tensionat poate determina o alergare intr-o pozitie gresita, care poate conduce catre ruptura ligamentului incrucisat anterior. Cunoasterea amanuntita a anatomiei corpului si a tipologiilor constitutionale, va permite oricarui fiziotrapeut sa previna acest tip de afectiuni sprecifice sportivilor. Astfel, osteopatia nu doar ca are un rol activ in tratarea cauzelor de producere a leziunilor la sportivi, ci si un important rol profilactic prin corectarea posturii.
Persoanele care practica baschetul sunt predispuse la entorsa de glezna, cele care practica voleiul la afectiuni ale umarului si gleznei, iar in cazul handbalistilor, genunchii sunt cei mai afectati.
In cazul unei fracturi, dupa perioada de imobilizare, apar anumite contracturi musculare si retractii fasciale care determina o mobilitate scazuta a zonei afectate. Prin osteopatie vom folosi anumite tehnici manuale pentru a crea mobilitate si libertate de miscare pe tot lantul muscular, nu doar in zona implicata, prevenind astfel aparitia altor disfunctii.
Osteopatia are un rol important si in imbunatatirea fluxului sangvinic prin vascularizarea zonei afectate, in drenarea sângelui, dar si in stimularea sistemului nervos.
Acest lucru depinde de afectiunea diagnosticata si se stabileste in functie de fiecare pacient, insa, in general, pentru inceput trebuie minim 1 – 2 sedinte pe saptamâna.